Zootropolis, cronica unui succes anunțat

Cu Big Hero 6, studiourile Disney au făcut un pariu extrem de riscant, virând pe un teritoriu nou, pe care stăpânul nedisputat fusese PIXAR – teritoriul filmelor animate complexe, cu povești pentru copii, dar și pentru oameni mari, în care personajele au uneori slăbiciuni, sunt adesea în pericol și trebuie să facă alegeri grele. Totodată, cu Big Hero 6, Disney a adus pentru prima oară în animație universul brutal și spectaculos al Marvel Comics. Rezultatul: un Oscar pentru cea mai bună animație. Cu Zootropolis, pare să mai facă un pas înainte, dar și un salutar pas înapoi, până la originile creative ale studiourilor, când nimeni nu reușea mai bine să creeze personaje animale cu apucături umane.

Curajul regăsit de casa Disney

Oscarul câștigat de Big Hero 6 e unul dintre foarte puținele Oscaruri pe care studiourile le-au luat în istoria lor la categoria „cel mai bun film”, nepunând la socoteală, cum e și firesc, cascada de Oscaruri pe care studiourile PIXAR le-au luat și după ce au fost achiziționate de Disney. Cauza: după moartea bătrânului Walt Disney, animațiile Disney-pur-sânge au rămas mereu într-o zonă rigidă a copilăriei și a poveștilor cu prinți și prințese, pe rețeta cărora studiourile și-au construit giganticul imperiu financiar, fără să riște, fără să exploreze teritorii neumblate. Și fără măcar să inoveze mediul animat pe care odinioară bătrânul Disney îl explora cu atâta geniu. Între timp, anii 1980 – 2000 au marcat o adevărată revoluție în animație, generată de vizionarii de la PIXAR care veneau cu bravura și talentul unor creatori de efecte speciale de geniu (PIXAR a început ca un studio specializat subsidiar casei de producție Lucasfilm), care știau că orice blockbuster se sprijină pe multă „animație” și că aceasta rămâne cel mai versatil mod de a spune o poveste. Și mai înțelegeau că tehnologia e cheia. Big Hero 6 e primul desen animat pur Disney, adică non-PIXAR, care se poate bate oricând cu un PIXAR veritabil, atât la arta animației, cât și la profunzimea dramei – un personaj cheie moare (și nu mai învie), lucru care în faza de scenariu trebuie să le fi dat multe palpitații directorilor conservatori de la Disney.

Cum s-a ridicat Zootropolis

Zootropolis te duce cu gândul la marile metropole care au făcut istorie în cinema. Titlul în original – Zootopia – te duce cu gândul și la utopiile și mai ales distopiile pe care s-a clădit genul SF. Deci Zootropolis n-ar trebui să fie doar o metropolă cu animale, ci un univers întreg, guvernat de legi complexe. Succesul oricărui univers alternativ constă în nivelul de detaliu și în gradul său de verosimil. Atunci când apar pe ecran, utopiile/distopiile trebuie să fie universuri perfect închegate în care spectatorul să fie transplantat instantaneu și să i se pară că a trăit acolo de când lumea și că atunci s-ar fi trezit din amnezie. Lumile utopice/distopice trebuie să fie experiențe viscerale și complet subversive.

Cu mulți ani în urmă, John Lasseter, regizorul filmelor Toy Story și Cars, își începea cariera la Disney. N-a durat prea mult, el a fost concediat pentru că susținea animația creată pe computer. Azi, ironia face că Lasseter e directorul creativ al studiourilor Disney și că tocmai lui îi datorează acestea curajul regăsit. Lasseter a permis un pas atât de riscant precum Big Hero 6 și tot el le-a impus regizorilor Byron Howard și Rich Moore să își ia timp pentru documentare. Conturarea metropolei animale, o lume în care omenirea nu a existat niciodată, a durat astfel trei ani lungi, presărați cu ștersături, adăugiri, reveniri și remodelări. Un indiciu al gradului de profunzime la care au ajuns e campania de marketing cu afișe-parodii zootropolitane după cele mai mari evenimente din pop-culture-ul american al lui 2015. Sufletul acestei campanii au fost câțiva strategi creativi de bun simț cărora le-a venit ideea că, până la urmă, orice film ar putea avea oricând un remake numai cu animale. Într-un interviu, cei doi regizori și-au mărturisit dorința de a face un astfel de remake la comedia lui Alexander Payne, Sideways, cu Paul Giamatti și Thomas Hayden Church. S-ar numi Swineways, iar personajul lui Giamatti ar fi un porc amator de vinuri fine, care s-a înhăitat cu o nevăstuică și a pornit să cutreiere podgoriile însoritei California. Porcul s-ar combina cu o oaie sensibilă, dar de cursă lungă, personajul Virginiei Madsen, și ar trece prin tot felul de aventuri bahico-erotice. Pare mai amuzant decât originalul. Se poate deci trăi foarte bine și într-o lume în care oamenii n-au existat niciodată. Și uite așa, jungla urbană în care ești invitat de pe afișul lui Zootropolis e deja virală.

Pe de altă parte, cu Zootropolis, Disney revine pe un teren familiar – poveștile cu animale antropomorfe – toate capodoperele Disney sunt astfel de povești. Judy Hopps e o iepuroaică plecată din provincie să își facă un rost în marele oraș – să se facă polițistă – convinsă că totul e posibil dacă ai o inimă mare și știi să lupți. Aici descoperă că, deși omenirea n-a existat niciodată, sunt totuși câteva reguli de neclintit în toate universurile posibile și imaginabile, iar una dintre ele e că nu tot ce zboară se mănâncă. Zootropolis are corupția lui și cei mici nu prea răzbesc de cei mari. Primește un caz pe care trebuie să-l rezolve, în care unui vulpoi escroc pe nume Nick Wilde i se pune în cârcă o crimă pe care n-a comis-o. Cei doi dușmani naturali, pradă și prădător, se văd astfel nevoiți să se asocieze pentru a supraviețui. Trailerul, atât cât s-au îndurat deocamdată studiourile să dezvăluie, anunță o comedie spumoasă, dar are și ceva de thriller de anii ’50. Disney pare să-și fi înțeles bine noul segment de public și să îl ia în serios, deci așteptați-vă ca toate lucrurile să fie la locul lor: comedie totală unde trebuie, pericole reale unde e cazul, alegeri grele și slabiciuni umane.

Laura Popescu

Filmul de animație Zootopia/Zootropolis este distribuit în cinematografe de Forum Film România, din 4 martie.